Abilitățile de autoservire se referă la toate acele abilități care ne ajută să ne descurcăm singuri în viața de zi cu zi.
Abilitățile de autoservire cuprind o gamă largă de activități pe care copilului le învață încă din primii ani de viață. Important este ca părintele să-i acorde șansa de a-și dezvolta aceste abilități. Spun „părintele să-i acorde șansa” deoarece, mamă fiind, am observat că multe mămici avem tendința de a face diverse lucruri în locul copiilor noștri. Motivăm acest lucru prin : „este încă prea mic, se murdărește, mă grăbesc, fac mai bine, etc”.
Exerciţiul = şansa la independenţă
Suntem multe familii cu copii tipici sau atipici care putem răpi, din comoditate, fără să realizăm, șansa copiilor de a exersa anumite abilități și astfel încetinim procesul de achiziție al unor deprinderi. Sunt convinsă că la fel se întâmplă și în cazul familiilor cu copii atipici, fără să se vrea, în anumite situații, familia face diverse activități în locul copilului, din diferite motive, astfel răpind șansa exercițiului și a perfecționării.
În cazul copiilor atipici, şi cele mai banale activități care se încadrează la abilități de viață independente pot lua un timp mai îndelungat pentru a fi învățate, de aceea este foarte important exercițiul.
Este important atât în cazul copiilor atipici cât și în cazul copiilor tipici ca părintele să nu se descurajeze și să continue să-și încurajeze / susțină copilul în a face diverse activități independent sau cu ajutor minim (chiar dacă asta înseamnă că săpunul de pe mâna ajunge inevitabil pe cap, pe pereţi, pe bluză).
În mod cert părinții își doresc să-și vadă copilul independent, dar nu au resursele și timpul necesar pentru a reuși acest lucru. Prin urmare continuă să îndeplinească sarcinile în locul lui și riscă, fără să vrea, să-l facă și mai dependent.
Snell și Farlow, 1988, menționau faptul că dobândirea abilităților de autoservire semnalează începutul independenței față de părinți. Autorii consideră că aceste abilități sunt esențiale în menținerea sănătății copilului și în reducerea dependenței.
Abilitățile corespunzătoare de igienă, de îmbrăcare/dezbrăcare, sunt unele dintre cele mai esențiale abilități pe care un copil și le poate însuși, deoarece acestea sunt un prim pas spre integrarea în societate și acceptarea de către colegi / alţi copii.
Un copil care nu are însușite abilitățile de autoservire nu poate lua parte deplină la activitățile școlare și extrașcolare. El nu reușește să se integreze în societate și în cele din urmă, să-și găsească o locuință și un loc de muncă. (Dr. Samuel R. Anderson)
Încurajez părinții (inclusiv pe mine) să-și lase copii să exploreze, să-i încurajeze să facă diverse lucruri singuri, oferind apreciere /recompensă socială în momentul în care copilul are reușite, pentru a stimula motivația acestuia.
Ce abilităţi predăm?
Rețineți că fiecare copil este unic și are ritmul lui de învățare și dezvoltare, iar ocaziile de învățare trebuie să provoace copilul să învețe ceva nou, dar trebuie în același timp sa se potrivească nivelului său de dezvoltare (Brendekamp & Copple,1997).
Cu toate că este important să alegem o abilitate de autoservire pe care dorim să o predăm copilului, la fel de important este ca abilitatea să fie una realistă în raport cu vârsta și gradul de dezvoltare al copilului (Dr. Samuel R. Anderson). Încurajez să alegeți activități funcționale, abilități de care copilul are nevoie pentru a se integra și pentru a participa la activitățile de acasă, de la școala, de la locul de joacă etc.
Cum am menționat și anterior, este important ca părinții să nu se simtă descurajați. Bloom & Tinker, 2001, au specificat faptul că învățarea are un ritm variabil, cu suișuri și coborâșuri, nu este întotdeauna liniară și neîntreruptă. Copiii tipici pot face progrese însemnate într-o anumită arie a dezvoltării, dar pot apărea întreruperi bruște atunci când o altă arie se pune în mișcare sau ia amploare.
Comparăm sau nu copiii?
Menționez acest lucru deoarece mulți părinți se simt descurajați în momentul în care își compara copilul cu un alt copil. Această comparație eu personal o descurajez pe jumătate. Zic jumătate deoarece din punctul meu de vedere este important să comparăm un copil și progresul lui cu el însuși și progresul propriu. În același timp, este nevoie să mai aruncăm un ochi și la ceea ce ar trebui să facă un copil tipic la o anumită vârstă, pentru a putea avea un reper.
Dr. Samuel R. Anderson and co. menționau faptul că acest reper, jalon al dezvoltării, reprezintă un set de abilități sau îndemânări pe care majoritatea copiilor le deprind într-un anumit interval de vârstă.
Aceste jaloane ale dezvoltării tipice sunt orientative. E bine să nu uităm că fiecare copil este unic şi are propriul ritm de dezvoltare.
Bibliografie :
Dr. Samuel R. Anderson BCBA, Dr.Amy L. Jablonski, Dr. Marcus L. Thomeer, Dr. Vicki Madaus Knapp, BCBA – Abiliăţile de autoservire la persoanele cu autism – o metodă de predare, Editura Frontiera 2013
