Nu de puține ori, ca părinți, ne-am simțit frustrați atunci când copilul nostru are un tantrum (criză de furie) într-un loc public (cred că acestea sunt momentele cel mai greu de gestionat, din punct de vedere emoțional, pentru un părinte). Pur și simplu copilul țipă, se zbate și nu reușește să depășească acea stare indiferent de încercările părintelui.
Gaspar Gyorgy, în cartea „Copilul invizibil”, descrie creierul copilului asemenea unei case în construcție. La parter se găsește creierul vechi (reptilian) care gestionează emoții cum sunt frica, furia, tristețea, dezgustul, uimirea și bucuria dar și procesele de respirație, somn, digestie, temperatura corporală și presiunea arterială. Această parte a creierului este perfect funcțională la nou-născut.
La mansardă găsim cortexul cerebral care se ocupă de activități cum sunt gândirea, abilitățile lingvistice, scris, citit și aritmetica. După cum lesne ne putem da seama, aceasta este o zonă care are nevoie de timp și pregătire pentru a se dezvolta. Chiar în partea din față a acestei zone, în spatele osului frontal, este cortexul prefrontal. Acesta este „directorul executiv” al emoțiilor și se ocupă de: gestionarea emoțiilor, capacitatea de a lua decizii și de a planifica obiectivele de viață, anticiparea consecințelor, înțelegerea de sine în raport cu ceilalți, flexibilitatea și adaptarea, empatia și moralitatea. Această zonă este în continuă dezvoltare până în jurul vârstei de 24-25 de ani!!! În momentul în care înțelegem cum funcționează creierul copilului nostru cred că putem privi cu mai multă empatie episoadele „deviante” și putem asigura o zonă sigură de manifestare a emoțiilor copiilor și un spațiu emoțional securizant. Dacă privim la stadiile de dezvoltare ale omului,din perspectivă psihopatologică, faza de adult tânăr (emerging adulthood) se găsește în intervalul 19-29 de ani. Dacă în urmă cu ceva timp, la 28-29 de ani omul era considerat adult în toată puterea cuvântului, acum acceptăm că este o perioadă încă de dezvoltare.
O altă zonă care poate crea panică în tot creierul copilului, ceea ce poate fi numită „forțele de pază” ale casei în construcție, este amigdala (diferită de amigdalele din gât). Aceasta e situată în zona sistemului limbic și se ocupă de procesarea și exprimarea emoțiilor de frică și furie. Ei bine, când această amigdală se „inflamează”, poate arunca în aer toată casa.
Ne putem manifesta empatia față de emoțiile copilului nostru prin afirmații de genul: „Știu că ți-e greu. Te înțeleg foarte bine pentru că și eu pățesc asta de multe ori.”
Ce pot să spun decât răbdare, răbdare, răbdare, înțelegere și empatie față de copiii noștri până în jurul vârstei de 24-25 de ani? Dacă ne-am făcut bine treaba până în acel moment, putem fi siguri că am crescut copii echilibrați emoțional, capabili de relații sănătoase. Toată partea emoțională a copilului se dezvoltă armonios și sănătos dacă are alături un părinte care susține permanent acest proces.
Găsești mai jos o reprezentare a creierului uman, așa cum o percep eu, în urma descrierilor lui Gaspar Gyorgy.
Să ne fie de folos și să fie un sâmbure care contribuie la creșterea unei generații de oameni echilibrați emoțional!
