Într-o perioadă plină de emoții, vă suntem aproape cu un material care vine să ne ajute să înțelegem ceea ce simțim.
Cosmovici (1996) definește emoțiile ca stări afective de scurtă durată, care traduc un specific al relației noastre cu un obiect sau o situație. Emoțiile au un caracter situațional și pot fi declanșate de o împrejurare reală sau imaginară.
Clasificarea emoțiilor
În literatura de specialitate (Brillon, 2010) apare menționat faptul că emoțiile se clasifică, în funcție de mai multe variabile, astfel: EMOȚII PRIMARE și EMOȚII SECUNDARE.
Emoțiile primare sunt universale. Ele apar de obicei în situații noi, neașteptate când nu există răspunsuri elaborate de acțiune. Rolul lor este de apărare.
Emoțiile secundare se referă la acele emoții învățate. Ele reprezintă ceea ce simți după ce emoția primară dispare. Sunt influențate de contextul social și situațional, dar și de motivație.
Emoțiile mai pot fi clasificate și în funcție de: POLARITATE și FUNCȚIONALITATE.
În funcție de polaritatea lor, emoțiile pot fi pozitive sau negative. În funcție de funcționalitatea lor, emoțiile sunt funcționale sau disfuncționale.
Emoțiile pozitive se întâlnesc atunci când între evenimentele concrete și scopurile noastre există o concordanță. În schimb, emoțiile negative apar atunci când între scopurile noastre și evenimentele concrete nu există o concordanță.
Emoțiile funcționale reprezintă acele trăiri subiective care facilitează adaptarea unei persoane la o situație concretă în care se află. Emoțiile disfuncționale sunt reprezentate de acele trăiri subiective care împiedică individul să se adapteze situației în care se află.
Dimensiunile emoțiilor
Kallay, Macovei și Lemeni (2004) specifică faptul că emoțiile au următoarele dimensiuni: SUBIECTIVĂ, COGNITIVĂ, BIOLOGICĂ/FIZIOLOGICĂ și COMPORTAMENTALĂ.
Dimensiunea subiectivă face referire la faptul că fiecare persoană trăiește emoțiile într-un mod unic, diferit. Latura cognitivă este mai puțin sesizabilă față de cea subiectivă. Tipul de emoție pe care o simțim este dependent de modalitatea în care gândim despre situație, de felul în care interpretăm anumite evenimente, care atrag după sine ceea ce simțim. Latura biologică / fiziologică face referire la modificările care se produc la nivel fiziologic. Aceste modificări se observă în durata, ritmul și amplitudinea respirației. Apar modificări la nivelul motilității gastrointestinale, în tensiunea musculară, în compoziția chimică a sângelui, precum și la nivelul secreției salivare.
Centrul de comandă al emoțiilor este sistemul limbic. Acesta pregătește organismul pentru a reacționa.
Dimensiunea comportamentală cuprinde mișcări grosiere ale corpului și manifestări comportamentale precum mimica, gestica, expresia facială, tonul sau intensitatea vocii.
Încercarea unei persoane de a simți și de a-și exprima emoțiile potrivite în raport cu situațiile specifice prin prelucrarea acestora se numește managementul emoțiilor.
Prelucrarea emoțională este parte a vieții sociale cotidiene, reglementată de reguli care asigură stabilitatea socială și starea de bine a celor implicați.
Bibliografie
Arnold M. (1960) Emotion and personality. Editura Columbia University Press, New York
Davidson, J.R. (2012) Creierul și inteligența emoțională. Editura Litera , București
Goleman, D. (2005) Emotional Intelligence. Editura Bantam Dell, New York
Kallay, E. , Macavei, B., Lemeni, G. – Autocunoaștere și dezvoltare personală. În Lemeni, G., Porumb, M (Eds.)(2004). Consiliere și orientare – Ghid de educație pentru carieră. Cluj -Napoca ACR
