Controlul inhibitor face parte din sistemul funcțiilor executive și presupune a fi capabil de a-ți controla atenția, comportamentul, gândurile și/sau emoțiile pentru a respinge o predispoziție internă sau externă.
În lipsa controlului inhibitor am fi la mila impulsului. Controlul inhibitor face posibil ca noi să ne schimbăm și să alegem cum reacționăm și ne comportăm într-o situație dată.
Datorită controlul inhibitor atențional, reușim să ne orientăm spre scop și să ne suprimăm atenția spre alți stimuli.
Controlul inhibitor atențional a primit diverse denumiri, deci putem să îl mai întâlnim și sub denumirea de: atenție selectivă, control atențional și focus atențional.
Autocontrolul este o componentă a controlului inhibitor și presupune controlul asupra comportamentului, emoțiilor, rezistența la tentații, cu alte cuvinte , a nu acționa din impuls, iar acest lucru presupune disciplină.
Fără autocontrol nu am reuși să terminăm ceea ce începem. Fără gratificarea întârziată, nimeni nu ar face munci la care recompensa vine după câteva zile, luni sau chiar ani.
Erorile de impulsivitate sunt erori care apar deoarece nu știm aștepta. Dacă reușim să învățăm să așteptăm aceste erori pot fi evitate.
Un număr mare de studii (Case, 1972; Diamond& Doar, 1989; Flavell, Beach & Chinsky, 1966 ; Keating& Bobbitt, 1978 ; Leone, 1970) au arătat faptul că abilitatea de a suprima informația irelevantă și acțiunile irelevante devine mai eficientă pe măsură ce trec anii.
Literatura de specialitate sugerează că rafinarea dezvoltării controlului cognitiv, în termeni de răspuns atențional și comportamental, au loc din copilăria de mijloc până în copilăria târzie.
Bunge et al. (2002) a arătat că la vârsta de 8 – 12 ani, copiii se bazează pe o regiune imatură atunci când efectuează sarcini, ei neavând regiunea prefrontal ventrală activată asemeni adulților.
Diferite studii au arătat faptul că performanța cognitivă inhibitorie poate varia în funcție de contextul emoțional. Dacă contextul este unul neutru, din punct de vedere emoțional, sau, din contră, unul încărcat emoțional, răspunsul inhibitor al persoanei poate suferi modificări.
Eficiența autocontrolului a fost corelat cu reușitele academice (Bull& Scerif 2001; Chung& McBride- Chang, 2011), dar și cu alte aspecte ale vieții precum copingul social și emoțional, sănătatea fizică, stabilitatea veniturilor etc. (Carlson and Wang 2007 ; Oldehinkel, 2011).
Bibliografie
Diamond, A. (2012). Activities and programs that improve children’s executive functions. Current Directions în Psychological Science, 21, 335-341
Eliana V. Zamora, Santiago Vernucci, Macarena del Valle, Isabel Introzzi, Maria M. Richard`s, (2020). Assessing cognitive inhibition in emotional and neutral contexts in children
Hon Wah Lee, Yu-Hui Lo, Kuan-Hui Li, Wen- Shin Sung and Chin- Hung Juan, (2015). The relationship between the development of response inhibition and intelligence in preschool children
