Uneori poate fi dificil să acceptăm fapul că un copil învaţă doar din povești, cu muzica la maxim sau plimbându-se cu o carte în mână.
În timp ce scriu acest articol vreau să vă spun că îmi răsună în urechi un playlist. Acesta e compus din melodiile care îmi plac și care mă ajută să mă concentrez. Așa am învățat de când mă știu, cu muzică.
Mama nu era de acord la început cu lucrul acesta. Pe măsură ce a trecut timpul și a văzut că într-adevar eu așa reușesc să rețin / învăț, nu s-a mai opus acestui stil al meu de a învăța.
Stilul de învățare
Stilul de învățare reprezintă modul prin care o persoană înțelege, procesează și integrează o informație nouă.
Bazându-se pe canalul percetiv predominant folosit în procesarea informației, la nivel senzorial, cea mai simplă şi mai răspândită clasificare este cunoscută sub denumirea de modelul VAK (Walter Burke Barbe). Modelul VAK descrie trei stiluri de învățare: vizual, auditiv și kinestezic.
Stilul de învățare vizual
Atunci când o persoană învață mai repede folosind diverse desene, diagrame, scris colorat, putem spune că are ca stil de învățare predominant cel vizual. Pentru aceste persoane este important să vadă informația care trebuie reținută.
Stilul de învățare auditiv
Persoanele la care predomină stilul de învățare auditiv, reușesc să învețe din explicațiile profesorului, ale colegilor etc. Ele pot învăţa prin intermediul discuțiilor în grup, repetând după profesor etc.
Persoanele cu acest stil de învățare sunt eficiente în dezbateri de grup. Ele își amintesc ceea ce aud și ceea ce spun, precum și instrucțiile /sarcinile pe care le-au primit pe cale orala.
Stilul de învățare kinestezic
Persoanele al căror stil de învățare predominant este cel kinestezic, preferă să învețe simțind informația, deci experimentând, construind o machetă, manipulând informația, realizând proiecte sau experimente etc.
În procesul de învățare – predare, atât acasă, cât și în mediul academic este foarte important ca mai întâi să descoperim stilul de învățare al copiilor/ elevilor. Spun că acest lucru este foarte important deoarece, dacă nu ținem cont de diversitatea stilurilor de învățare, riscăm să transmitem informația folosind doar un canal (auditiv spre exemplu), iar ceilalți participanți care folosesc alt stil să nu asimileze informația oferită.
Din perspectiva terapeutului, îţi recomand să descoperi stilul copilului tău și să-i oferi oportunitatea de a învăţa, aşa cum știe el mai bine. Nu îl limita doar de dragul că ,,așa trebuie, așa am facut eu și am învățat etc.”
De reținut este faptul că aceste stiluri de învățare se întrepătrund. Astfel, o persoană care are ca stil de învățare predominant stilul auditiv poate simți nevoia ca în timp ce ascultă informația să înceapă să asambleze o machetă (stil kinestezic).
Eu spre exemplu înainte să redactez acest articol în format digital, l-am scris pe foaie, am subliniat și scris cu diverse culori informația pe care am considerat-o relevantă. După ce am considerat că am terminat am început să il tastez, iar ca nimic din jur să nu îmi distragă atenția am dat play.
Bibliografie
Anafas A., Rolul stilurilor de învăţare în activitatea educativă, în Studia Universitatis Moldaviae nr.9(79), Seria „Ştiinţe ale educaţiei”, 2014
Dumitru, I.A. Consiliere psihopedagogică: baze teoretice şi sugestii practice, Iaşi, Polirom, 2008
Dunn, R., & Dunn, K., Teaching students through their individual learning styles. Reston, VA: Reston Publishing, 1978
Eugene Sadler – Smith, Carol Evans, 2006, Learning styles in education and training, volume 48, number 2/3
Potolea, D., De la stiluri la strategii şi performanţe. Structuri, stiluri şi performanţe în învăţământ (coord. I. Jinga şi L. Vlăsceanu), Bucureşti, Editura Academiei, 1989
[…] Despre stilurile de învățare, găsești informații aici. […]