Lucrând în domeniul recuperării copiilor cu TSA și ADHD, am întâlnit de foarte multe ori întrebarea: „De câte ore de terapie va fi nevoie până când copilul meu va fi considerat recuperat?”. De fiecare dată sunt nevoită să răspund la fel, adică „DEPINDE!”.
De ce răspund așa? Deorece succesul terapiei este influențat de mai mulți factori. Factori care nu mereu pot fi controlați de către mine și prin urmare nu pot să mă pronunț cu exactitate.
Factorii care influențează succesul terapiei
Printre factorii care influențează succesul terapiei se regăsesc:
- VÂRSTA copilului în momentul în care el intră într-un program de intervenție / program de terapie
- NUMĂRUL de ȘEDINȚE pe care copilul le are într-o săptămână
- Dacă terapia este CONTINUATĂ și în ALTE MEDII
- GRADUL de AFECTARE al copilului
Cu cât mai devreme un copil este diagnosticat și intră într-un program de intervenție cu atât șansele lui în ceea ce privește recuperarea sunt mai mari. Când copilul este mic elasticitatea creierului este mare, iar șansele de a interveni și de a modela comportamental și cognitiv copilul sunt mult mai ridiate. Cu cât un copil este stimulat în direcția bună, cu atât șansele lui de recuperare cresc.
Totodată șansele de recuperare ale copilului sunt strâns legate și de gradul său de afectare. Dacă sunt și alte diagnostice asociate diagnosticului principal este posibil ca intervenția să dureze mai mult.
Numărul de ședințe pe care un copil îl are într-o săptămână și continuitatea terapiei și în alte medii, nu doar în cabinet, influențează direct proporțional șansa acestuia la recuperare.
Așa cum se vede o diferență clară între a frecventa o dată pe săptămână sala de sport și a merge de 5 ori pe săptămână la sală, exact așa se vede o diferență și în cazul terapiei. Cu cât un copil are mai multe ore de terapie, cu atât șansele lui în a se recupera sunt mai ridicate.
Fiind la un curs în urmă cu ceva timp, am auzit următoarea comparație: „Dacă un copil face terapie doar într-un cabinet, iar acasă nu se continuă, acest lucru este egal cu a ține un copil într-o debara 24h, iar 1h pe zi îl scoți afară, sperând ca acea ieșire să îl ajute să învețe lucruri noi și să le transpună pe urmă în debara”.
Pe lângă toate cele menționate anterior, țin să subliniez și importanța calității terapiei și a implementării unui plan de intervenție personalizat pentru fiecare copil în parte.
