De cele mai multe ori, cele mai valoroase și importante lecții le primim de la cei pe care se presupune ca noi ar trebui să-i învățăm ceva. Lucru bine-cunoscut, copiii mei m-au învățat enorm de multe lucruri valoroase și continuă să o facă.
În această primăvară, băiatul meu de șapte ani și-a dorit să planteze pepeni în grădină. Chiar dacă i-am spus noi, adulții din jurul lui, că zona noastră nu este una favorabilă cultivării pepenilor, el a spus răspicat că asta își dorește. Pentru asta a pus semințe in ghivece, apoi noile plante le-a transferat în gradină. Ne-am bucurat mai întâi de florile galbene apoi mare mirare a fost când în grădină au apărut 11 pepeni mici. Îi erau tare dragi băiatului meu micii pepeni, îi îngrijea și îi uda zilnic dar, dintre toți, unu i-a fost cel mai drag. A spus că acel pepene îi place cel mai mult. A început ca zilnic să petreacă un timp cu pepenele cel mai iubit și îi spunea că îl îndrăgește foarte mult, că îi place cum a crescut, că e frumos, etc. După un timp, acel pepene era de cel puțin trei ori mai mare decât ceilalți pepeni. Cu toate că primise aceeași îngrijire ca și toți ceilalți frați ai lui, tratamentul special cu iubire oferit de Filip, băiatul meu, l-a făcut să crească mult mai mult.
Atunci am înțeles. Dacă un pepene crește atât de frumos, numai de la câteva minute speciale zilnic, nu mai e un mister ce poate face acest tratament pentru un copil sau cât de mult îi poate crește încrederea unui om.
Fascinant pentru mine a fost faptul că Filip a facut toate acestea pornind de la un sentiment sincer aflat in sufletul lui. Filip nu știe nimic despre parenting, psihologie sau motivație. El a făcut doar ceea ce i-a dictat scânteia divină din el. Astfel, Filip mi-a oferit cea mai frumoasă și valoroasă lecție despre cum se cresc copiii (și oamenii și plantele) și am înțeles cât e de important să îmi ascult vocea interioară (divinul lăuntric). Unde mai pun la socoteală că mi-a demonstrat asta cu dovezi practice, de necontestat?
Pepenele a ajuns la șapte kilograme și Filip s-a despărțit foarte greu de el. Pentru el a fost ca și copilul pe care îl crești și în care iți pui o bucată din suflet. Toți ceilalți zece pepeni au rămas în jur la un kilogram.
Copiii mei îmi oferă zilnic lecții deosebit de valoroase iar pentru asta nu pot decât să le mulțumesc! Cât de adevărată e vorba „Vai de părinții care nu ascultă de copii!”