Ritmul vieţii şi ritmul vorbirii

Viaţa are ritmul ei. Un ritm asupra căruia nu putem interveni. E ritmul natural. Acelaşi ritm natural îl regăsim la corpul nostru.

Urmărind ritmul naturii, serialităţile şi secvenţialităţile generale şi naturale, putem ajunge să înţelegem serialitatea limbajului. Sunet după sunet, se formează un cuvânt. Schimbând, înlocuind sau omiţând un singur sunet, se obţine un înţeles complet nou sau se pierde întregul înţeles.

Limbajul are consecinţe naturale. Nu degeaba se spune că un cuvânt poate crea o întreagă lume sau o poate dărâma. Aceste consecinţe apar în urma mesajului pe care noi îl transmitem celorlalţi.

Mă uit cu drag la faptul că primăvara îşi intră în drepturi. Primăvara, copiii au ocazia să urmărească cum apar mugurii copacilor. Apoi, ei pot observa florile, fructele mici şi verzi la început şi tot drumul pe care îl parcurg până la toamnă, într-o Serialitate Divina.

La fel e şi cu ritmul personal. Ritmul în care corpul nostru funcţionează. De obicei, o boală a corpului fizic este o rupere a ritmului natural. Vindecarea apare când ne dăm voie să ne regăsim propriul ritm.

Bâlbâiala nu este altceva decât un ritm prea alert în vorbire. Antrenând ritmul general, urmarea strictă a unor secvenţe, nu facem altceva decât să intervenim cu folos asupra bâlbâielii.

Uneori, mi-e dor de tihna ritmului meu natural. Atunci, cel mai uşor e să mă opresc din tot ceea ce fac. Ascult vocea corpului meu şi îmi regăsesc ritmul natural!

Ritmul vieţii e ritmul natural. E ritmul care ne vine bine!

Să avem o primăvară armonioasă!

__________________________________________________________

Îţi mulţumesc pentru că ai citit acest articol! Dacă ai primit acest mesaj de la un prieten şi nu eşti încă abonat, poţi face asta cu un click aici. De asemenea, te invit să vizitezi şi site-ul cărţilor mele, cu o apăsare aici.

Acest articol a apărut în cadrul provocării “Cuvintele de luni”.