Sursa foto: https://www.dreamstime.com/vector-illustration-structure-human-neuron-healthy-human-brain-funny-educational-illustration-kids-isolated-image116147025

Ți s-a întâmplat să observi la copilul tău faptul că a învățat ceva nou? Te bucuri, apoi apare o răceală. Constați după câteva zile că pare c-ar fi uitat ceea ce a învățat nou.

Înțeleg perfect! Am trăit de multe ori acest moment. Azi îți povestesc despre faptul că e un fenomen natural. Și îți mai spun în ce momente a apărut la copiii mei.

Când se îmbolnăvesc, copiii pot pierde ultimele achiziții

Se poate întâmpla ca cel mic să se dezvețe de scutec. Apare o răceală și revine la scutecul de noapte. E firesc să se întâmple asta. Va mai dura o perioadă până când copilul va reuși să renunțe, din nou, la scutecul de noapte.

Mare bucurie când, în sfârșit, copilul reușește să pronunțe un sunet nou! Începe să-l folosească destul de bine. Se îmbolnăvește copilul și parcă ne-am teleportat în timp, cu vreo 2-3 luni în urmă.

Ți se par cunoscute aceste cazuri?

Sursa foto: https://www.activekidsphysiotherapy.com.au/brain-structure-and-development-part-2/

Sunt perfect naturale! Ce se întâmplă, de fapt, cu ultimele achiziții ale copiilor?

Ultimele achiziții nu sunt încă perfect masterate. Încă nu sunt integrate complet în viața de zi cu zi. Atunci când dobândim o achiziție nouă, în creierul nostru se formează o sinapsă neuronală. Niște neuroni fac legătură, încep să comunice. La început, acea legătură este foarte, foarte subțire și firavă.

Să ne imaginăm un câmp cu iarbă înaltă. Traversăm acest câmp dintr-o parte în alta. Putem observa în urma noastră o urmă lăsată în iarba înaltă. Cam așa arată prima legătură neuronală. Pentru a face un drum pe care se circulă ușor și natural, avem nevoie de multe, multe treceri pe urma nouă. Așa e și cu achizițiile copiilor. Pentru ca ceea ce copilul a învățat nou să se transforme în abilitate masterată, pe care să o folosească natural, e nevoie de folosirea repetată a noii legături neuronale.

Când copilul e în procesul acesta de învățare, apare o boală. Orice ar fi, se pune în alertă instinctul de supraviețuire. Frica de moarte este una naturală. Unii spun că e singura noastră frică naturală. Restul fricilor sunt învățate. Tot ceea ce știe organismul copilului în acel moment este faptul că trebuie să rămână în viață. El se luptă să treacă peste provocarea apărută.

Ce se întâmplă cu procesul de învățare?

Trece în plan secund. Ce se întâmplă cu noua sinapsă neuronală? Nu mai este folosită. Fiind firavă, aceasta se pierde rapid. Trece boala. Dar, pare că ne-am întors în urmă cu ceva timp.

Eu am trăit aceste momente împreună cu copiii mei, de mai multe ori. Cu fetița mea s-a întâmplat așa la fiecare intervenție chirurgicală. Dar, după ce copilul e bine, procesul învățării se reia firesc. Organismul știe că pericolul a trecut și se poate preocupa și de altceva. Despre vindecarea la copii am discutat aici.

Așadar, dansul „un pas înainte și doi înapoi” în procesul învățării, e natural! Tot ce putem face este să le fim aproape copiilor noștri în astfel de momente. Putem să-i sprijinim și să-i ajutăm. Organismul lor e suficient de inteligent încât să știe ce are de făcut.

Tu ai observat acest fenomen al regresiei la copilul tău? În ce momente apare?

________________________________________

Îţi mulţumesc pentru că ai citit acest articol! Dacă ai primit acest mesaj de la un prieten şi nu eşti încă abonat, poţi face asta cu un click aici. Dacă consideri utilă informația prezentată pentru altcineva, nu ezita să distribui. De asemenea, te invit să vizitezi şi site-ul cărţilor mele, cu o apăsare aici.

Previous articleVindecarea la copii
Next articleVisurile de vară
Mădălina Orian
Sunt Mădălina Orian, părinte și logoped din pasiune! Sunt mamă a doi copii minunați, care mi-au acordat încrederea lor atunci când m-au ales să le fiu părinte. Sunt părinte special, cu provocări pe partea de limbaj din partea copiilor mei. Cu toate că am absolvit profil tehnic, m-a atras întotdeauna natura subtilă a omului. Ca să-mi ajut copiii (și, implicit, pe mine) am devenit logoped și am descoperit că acest domeniu mă fascinează. Îmi doresc să fiu aproape de părinți care au parte de provocări în creșterea și educarea copiilor lor. Cred cu toată ființa mea faptul că părintele e primul și cel mai important terapeut al copilului iar într-un trio echilibrat și sănătos părinte-copil-terapeut, toată lumea are doar de câștigat. Cred în demersurile terapeutice pornite cu multă iubire acasă și în iubirea administrată ca tratament de vindecare pentru orice afecțiune (fizică, psihică, sufletească).

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here