Sursa foto: https://the-demonic-paradise.fandom.com/

Flora urmăreşte cu atenţie şi încruntare o narcisă. Acum, când primăvara e la început, florile pur şi simplu ar trebui să explodeze. Din păcate, micuţa zână Flora e îngrijorată de faptul că nu a mai plouat de câteva zile. Florile au nevoie de apă şi soare pentru a creşte, a înflori şi a bucura pe toţi cei care le privesc.

Flora e una dintre zânele care ajută florile să crească. Ea le şopteşte „Creşti, creşti!” şi le stropeşte cu praf magic de visuri. Cu ajutorul aripioarelor ei ca de fluture, Flora se mută la o lalea. Şi aici, situaţia e la fel. Laleaua e cea care devine căsuţa de primăvară a zânelor, dar anul acesta pare că micuţele colorate nu se vor mai bucura de spaţiul generos al unei cupe de lalea.

Preocupată de această situaţie, merge să discute cu Dana şi Epona. Şi ele sunt responsabile de flori dar acestea au aripi ca de libelule. Le găseşte pe surorile ei la rândurile de bujori şi zambile.

„Fetelor, ce facem cu florile în această primăvară?”, întreabă Flora.

„Nu ştiu…”, răspunde Dana. „Pare că nici praful magic nu le mai ajută”

„E nevoie de apă” spune şi Epona, în timp ce zboară până la năsturei şi azalee. Poate observa că şi aceste flori sunt însetate.

E multă tristeţe în rândul zânelor din grădina familiei Pan. Florile nu au apă ca să înflorească, iar Cercul Zânelor, care are loc în fiecare primăvară atunci când toate florile sunt deschise, riscă să fie anulat.

Flora, Dana şi Epona zboară până la bătrânul stejar din curte. Aici, Vlady, Raffaelo şi Bix sunt la fel de îngrijoraţi. Cei trei băieţei înaripaţi tocmai îi spuneau Bărbatului verde din stejar că, din cauza lipsei de apă, nu au apărut incă ciupercile. Ei le folosesc la Cercul Zânelor ca portaluri, pentru a ajunge în alte dimensiuni sau se aşează şi se odihnesc, după ce dansează. Ciupercile apar doar după ploaie.

Cercul Zânelor e cea mai importantă petrecere a primăverii. Zânele sărbătoresc prin cântece şi dansuri bucuria înfloririi, după ce au muncit toată primăvara. Mereu, Pi şi Dex aduc miere la petrecere. Cei doi sunt preocupaţi de albinele grădinii, iar acestea îi răsplătesc cu miere pentru festivalul lor. Toate zânele iubesc mierea! Dar, anul acesta, pare să fie altfel…

„În loc să stăm îngrijoraţi, haideţi, mai bine, până la Cordelia! Ea e regina noastră şi sigur are o soluţie!”, le zice Flora fraţilor ei sclipicioşi.

Cu câteva bătăi iuţi de aripioare colorate, micuţii luminoşi ajung la Cordelia. Aceasta, serioasă şi responsabilă, veghează grădina de flori.

„Regina noastră, suntem îngrijoraţi pentru faptul că nu a mai plouat de mult timp”, spune într-un suflet Dana.

„Florile nu se mai deschid, iar praful nostru magic pare că nu mai ajută”, zice şi Epona.

„Nici ciupercile nu au mai apărut şi nu putem avea un festival fără ele”, adaugă Vlady emoţionat.

„Ce putem face?”, întreabă Raffaelo.

Cordelia se uită la ei şi le răspunde „Şi eu sunt îngrijorată de asta. Chiar astăzi am vorbit cu silfii şi silfidele grădinii. Ei sunt responsabili de vânt şi i-am rugat să-l intensifice puţin pentru a aduce câţiva nori de ploaie. Driadele, spiritele copacilor, mi-au spus că pot observa mai mulţi nori, ceva mai departe de noi.”

În timp ce discută ei aprins despre ceea ce ar putea face, pe aleea curţii apare o fetiţă. E Pixie, mezina familiei Pan. Vine de la şcoală. Trece pe lângă consiliul zânelor, trăgând ghiozdanul după ea, fără să salute. Zânele erau prea preocupate de discuţia lor ca să o observe pe fetiţă. Doar Hebe, o zână tânără, care petrece mult timp cu Pixie, le spune celorlalţi:

„Opriţi-vă puţin! Vedeţi şi voi ce văd eu?”

„Ce, ce…?”, întreabă ceilalţi.

„A venit Pixie de la şcoală şi nu ne-a salutat.”

Acum observă şi ceilalţi asta. Ciudat… Pixie e singura din familia Pan care vede zânele. Adulţii şi fraţii ei mai mari nu mai cred în zâne, aşa că nu îi mai pot vedea. Iar acum, şi Pixie a trecut pe lângă ei ca şi cum nu i-ar vedea. Ce se întâmplă? Pixie a crescut şi nu mai crede în zâne?

Hebe nu mai aşteaptă răspunsul celorlalţi şi zboară după Pixie.

Restul zânelor continuă discuţia despre apă, ploaie şi ciuperci. Cordelia le spune că şi-ar cam putea lua gândul de la Cercul Zânelor. Este atât de mult de lucru în grădină… Nici nu se poate gândi la distracţie. Situaţia grădinii o îngrijorează mult prea tare ca să se mai poată gândi la altceva.

În scurt timp, apare Hebe. Se întoarce cu aripioarele pleoştite.

„Ce s-a întâmplat?”, o întreabă Dana. „Pixie nu te mai vede?”

„Ba mă vede”, îi răspunde Hebe. „Dar Pixie e supărată pentru că nu se descurcă la matematică, iar peste patru zile va avea un test important.”

„Hmmm…pare o treabă serioasă… Grădina suferă de sete, Pixie nu mai are chef de joacă, iar noi riscăm să rămânem fără festival.”, comentează Dana.

Tăcuţi, cu toţii privesc în pământ. Aparent, nu găsesc nicio soluţie la problemele lor.

Pe când se pregăteau să meargă fiecare la plantele lor, Cordelia exclamă:

„Dragilor, ştiu ce putem face pentru a rezolva toate problemele.”

Toţi se uită cu încântare la regina lor şi aşteaptă să afle soluţia.

„Noi avem nevoie de apă, iar Pixie trebuie să se pregătească pentru testul de la matematică. Avem patru zile la dispoziţie. Vom face o înţelegere cu Pixie. Noi o vom ajuta la matematică, iar ea va uda grădina.”

Toată lumea pare foarte încântată de idee.

„Dar cine se pricepe la matematică?”, întreabă Hebe. „Toţi ştim doar să cântâm şi să dansăm.” (şi să mâncăm miere, adaugă ea în gând)

Cordelia o linişteşte „Voi vorbi cu Hope, Fei, Mai şi Pi. Ei sunt gnomii socotitori, foarte pricepuţi la calcule. Sigur ei o pot ajuta pe Pixie, iar fetiţa ne va ajuta pe noi.”

Aşa au şi făcut. Hebe a vorbit cu Pixie, iar gnomii au început meditaţiile la matematică.

Hope e gnomul socotitor care adună lucruri. Pixie a înţeles imediat de la ea problemele de adunare. Matematica magică cu zâne şi praf de visuri sună cam aşa: „Două zâne se joacă într-o floare clopot. Lor li se mai alătură o zână. Câte zâne se joacă acum?” Pixie a înţeles imediat că 2 + 1 = 3.

După ce a priceput adunarea, Pixie a început să ude grădina.

Fei e gnomul socotitor care scade lucruri. Problemele ei sunt cam aşa: „3 zâne se joacă la o floare clopot. Pe una dintre ele o roagă Cordelia să se ocupe de creşterea florilor. Câte zâne se mai joacă acum?” Din nou, Pixie a înţeles repede că 3 – 1 = 2.

După scădere, cu ajutorul unei stropitoare, Pixie continuă să ude grădina. Deja florile prind viaţă şi sunt aproape să se deschidă.

Mai e gnomul socotitor care înmulţeşte totul. I-a explicat înmulţirea lui Pixie astfel: „Într-o dimineaţă de lucru, o albină culege polenul din 5 flori. 2 albine se vor ocupa de două ori mai multe flori. Din câte flori culeg polen cele două albinuţe?” Pixie a răspuns imediat că 2 X 5 = 10.

Când merge să ude grădina, Pixie observă că florile râd în soare şi un mic pâlc de ciuperci îşi face apariţia.

Pi e cel care împarte. Acest gnom socotitor formulează astfel de cerinţe: „O albină are de cules nectarul din 4 flori. Deoarece vine ploaia şi trebuie să se grăbească, roagă o altă albină să împartă munca. Câte flori va vizita fiecare din cele 2 albinuţe acum?” Pixie înţelege imediat că 4 : 2 = 2.

Fericită că poate susţine testul a doua zi, Pixie udă cu încântare toate florile, pomii şi iarba. Observă cercul de ciuperci apărute şi ştie că acolo va fi ringul de dans pentru Cercul Zânelor.

La ceas de seară, cei care cred în zâne pot auzi râsete cristaline în iarbă, muzică, sclipici şi mult praf de zâne, de la aripioare care se mişcă încântate pe ritmuri melodioase. Pixie adoarme amuzată.

A doua zi dimineaţa, când Pixie porneşte spre şcoală pentru a susţine testul la matematică, în grădină e linişte. La cercul de ciuperci, toate zânele încă dorm tolănite. Numai Cordelia munceşte.

Pixie se apropie de Cordelia pentru a o saluta şi pentru a-i mulţumi, iar Regina Zânelor îi spune:

„Du-te şi spune tuturor felul în care ai fost ajutată de zâne. Cu cât sunt mai mulţi cei care cred în zâne, cu atât noi vom avea mai multă putere şi vom putea ajuta oamenii mai mult.”

Previous articleToate vechi, toate noi
Next articleCuriozitatea
Mădălina Orian
Sunt Mădălina Orian, părinte și logoped din pasiune! Sunt mamă a doi copii minunați, care mi-au acordat încrederea lor atunci când m-au ales să le fiu părinte. Sunt părinte special, cu provocări pe partea de limbaj din partea copiilor mei. Cu toate că am absolvit profil tehnic, m-a atras întotdeauna natura subtilă a omului. Ca să-mi ajut copiii (și, implicit, pe mine) am devenit logoped și am descoperit că acest domeniu mă fascinează. Îmi doresc să fiu aproape de părinți care au parte de provocări în creșterea și educarea copiilor lor. Cred cu toată ființa mea faptul că părintele e primul și cel mai important terapeut al copilului iar într-un trio echilibrat și sănătos părinte-copil-terapeut, toată lumea are doar de câștigat. Cred în demersurile terapeutice pornite cu multă iubire acasă și în iubirea administrată ca tratament de vindecare pentru orice afecțiune (fizică, psihică, sufletească).

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here