Mă bucur să observ primăvara! Totul e Renaştere! Tot ce părea că e static, acum explodează pur şi simplu.
Mă plimb prin oraş şi admir magnoliile înflorite. Superbe! Zâne urbane! Doar mă uit şi simt încântare fără margini în faţa unei minunăţii naturale.
Mă gândesc că exact aşa sunt şi copiii. Superbi ca magnoliile înflorite în plină primăvară. Cum tratăm o magnolie? O plantăm cu foarte mare atenţie pentru că ştim cât sunt de sensibile. Avem grijă să o aşezăm într-un loc însorit, unde să aibă suficient spaţiu pentru a creşte. Ştim că, în câţiva ani, va acapara toată curtea. Primăvara, aşteptăm cu nerăbdare ca magnolia să ne încânte privirea.
Şi, nu, nu ne aşteptăm să facă fructe comestibile sau să înflorească toamna. Ştim exact când e timpul să înflorească şi tot ceea ce avem de făcut este să ne bucurăm de ea primăvara. Până atunci, îi asigurăm toate condiţiile necesare pentru ca ea să atingă splendoarea maximă, atunci când îi e vremea.
De ce le-am cere copiilor să fie altceva decât sunt? De ce nu ne-am purta cu ei aşa cum tratăm o magnolie? Cred că e suficient să le asigurăm condiţiile necesare şi mediul propice, având certitudinea că toate se întâmplă la timpul potrivit, pentru ca ei să înflorească atunci când a venit vremea. Şi doar să ne bucurăm de asta…
Cred că fiecare copil are nevoie să ştie că părintele său:
- îi recunoaşte potenţialul şi are încredere că se va manifesta;
- îi asigură mediul pe care îl consideră cel mai potrivit pentru ca potenţialul să se manifeste;
- are răbdare ca potenţialul copilului să se manifeste.
Asta e ceea ce văd ochii unei femei, atunci când privesc o magnolie. Un bărbat ar putea vedea aşa: “Magnoliile sunt cele mai altruiste flori. Prima dată, atunci când ies din iarnă, ele înfloresc. După ce se asigură că oamenii au zâmbit, de-abia atunci îşi încep viaţa pentru ele. Frunzele apar după ce florile s-au răsfăţat în lumina primăverii. Le-aş asemăna cu o femeie care se trezeşte dimineaţa, goală, în razele soarelui care îi îmbrăţişează trupul. Întâi dăruieşte dragoste, zâmbet, mângâieri… şi de-abia apoi se ridică şi îşi începe viaţa ei. Cum ai putea să răsplăteşti o astfel de dăruire? Poate doar primind iubirea. Priveşte şi tu, în poză, că ramurile au doar flori. Frunzele apar timide, după ce copacul se asigură că a răspândit fericire.” Dan Călbureanu

Cum apare magnolia în ochii tăi?
Să avem o primăvară înfloritoare şi plină de culoare!