Iubirea la 7 ani arată ca o pietricică, căreia copilul îi poate atribui semnificații și simboluri proprii: „Mami, o inima pentru tine!”. Așa mi-a spus băiatul meu, când mi-a pus în palmă o piatră mică.
De multe ori, noi, adulții, nu vedem mai mult decât o pietricică, fără să-i acordam prea multă importanță. La 7 ani vezi totul altfel pentru că atunci ești un univers de posibilități și nu există ‘nu se poate’.
Rudolf Steiner, filozof austriac, cel care a unit conceptele umaniste și spirituale cu studiile științifice, spune că de la naștere și până la vârsta de 7 ani se dezvoltă cel mai mult corpul fizic și funcționăm într-un fel practic, în legătură și contact direct cu tot ceea ce ne înconjoară.
David Eagleman, om de știință specializat în neuroștiințe spune că, în creierul unui bebeluș, se formează 2 milioane de noi sinapse în fiecare secundă iar până la vârsta de 7 ani creierul este un fel de „gelatină” în expansiune, plină de sinapse.
Anii copilăriei sunt foarte importanți. Dacă până la 7 ani credem că totul e posibil, gradual, în funcție de experiențele din primii ani, aceste posibilități se îngustează.
So, dream big, chiar și după 7 ani. Doar așa putem crea lucruri cu adevărat mărețe!