Nairo adoră ziua de sâmbătă! E o zi de weekend, nu e nevoie să meargă la serviciu și se poate ocupa de treburile casnice. Lui Nairo îi place să trebăluiască prin casă și să facă ordine.

Astăzi, o zi de sâmbătă frumoasă, îl găsim pe Nairo la buldoexcavatorul lui. Se vede că meșterește ceva și e foarte preocupat de ceea ce are de făcut. Dragonelul Nairo e când la motor, unde lucrează cu o cheie, când în cabina utilajului. Pare că buldozerul nu mai vrea să pornească iar Nairo lucrează deja la asta de câteva ore bune.

Pentru că a înțeles faptul că nu poate să repare singur utilajul pe care lucrează zi de zi, Nairo a hotărât să ceară ajutorul unui mecanic. Pune mâna pe telefon și vorbește la un service. De acolo, i se spune că, într-un timp foarte scurt, i se va trimite un mecanic foarte bun, care îl va ajuta să repare buldoexcavatorul.

Sursa foto: cleanpng.com

Cât timp așteaptă mecanicul, Nairo hotărăște să facă o pauză și să bea o limonadă acrișoară și răcoritoare. O pauză și o băutură gustoasă i-ar putea aduce idei noi, care să-l ajute să pornească utilajul. În timp ce-și savura limonada, Nairo observă o muscă. Aceasta se așează lângă paharul dragonelului și îl salută. Nairo abia dacă o observă dar îi răspunde politicos la salut. Apoi, vede că musca îi face niște semne cu aripioarele și piciorușele din față. Nairo se apleacă, pentru a o vedea mai bine. Își dă seama că musca e mecanicul care a venit să repare utilajul și că aceasta vrea să se apuce de treabă.

Îi e greu dragonelului să înțeleagă cum o insectă atât de mică ar putea repara un utilaj atât de mare… Nedumerit, bea ultima gură de limonadă și merge spre buldoexcavator, împreună cu mecanicul. Poate observa cum mecanicul tot bâzâie pe lângă motor, apoi scrie ceva pe o frunză mică. La un moment dat, Nairo se apropie de motor, deoarece musca dispăruse de ceva timp. Brusc, o observă că iese din motor. E implicată și pare că știe ce face. Nairo se mai liniștește.

După un timp, au apărut și alte gâze în jurul mașinii. Toate zumzăie, bâzâie, notează câte ceva, se rotesc în jurul buldozerului și meșteresc. Nairo nu prea înțelege ce spun gâzele dar observă că se înțeleg unele cu celelalte, pentru a face reparația. După un timp, Nairo este invitat să pornească utilajul. De cum a rotit cheia, motorul a pornit. Acesta a scos un sunet pe care Nairo îl îndrăgește nespus de mult. Dragonelul îi mulțumește mecanicului pentru reparație. Trebuie să recunoască faptul că nu se aștepta ca o insectă atât de mică, precum o muscă, să reușească să pornească o mașinărie atât de mare.

De luni, Nairo va putea lucra, din nou, pe buldoexcavatorul lui.

Nairo a înțeles câteva lecții importante astăzi.

Prima lecție e aceea că putem cere ajutor atunci când avem nevoie. Mai mulți pot depăși mai ușor un obstacol și totul pare mai ușor atunci când nu suntem singuri. Musca nu a ezitat să cheme și alte gâze în ajutor și să colaboreze cu ele.

O altă lecție e aceea că toată lumea comunică. Putem avea limbaje diferite dar, cu toate acestea, putem să ne comunicăm celorlalți nevoile și e bine să îi ascultăm și înțelege pe ceilalți. Nairo și gâzele aveau limbaje diferite de comunicare dar, dacă au fost atenți unii la ceilalți, au reușit să se înțeleagă și să repare mașina.

Ultima lecție e aceea că pasiunea îți menține entuziasmul și poți face tot ceea ce îți dorești. Musca nu părea cea mai potrivită pentru a fi mecanic. Cu toate acestea, pasiunea ei pentru ceea ce face, a determinat-o să ajungă un mecanic foarte bun.

A fost o zi plină! Nairo se uită cu drag la noii lui prieteni. E recunoscător pentru tot ceea ce a învățat de la aceste vietăți mici și e foarte bucuros că utilajul lui funcționează din nou!

– Sfârșit –

Povestea a apărut în cadrul programului S.I.M.T. al Monei Șimon.

Previous articleCo-ruminația (Andreea Baciu)
Next articleDragostea (Andreea Baciu)
Mădălina Orian
Sunt Mădălina Orian, părinte și logoped din pasiune! Sunt mamă a doi copii minunați, care mi-au acordat încrederea lor atunci când m-au ales să le fiu părinte. Sunt părinte special, cu provocări pe partea de limbaj din partea copiilor mei. Cu toate că am absolvit profil tehnic, m-a atras întotdeauna natura subtilă a omului. Ca să-mi ajut copiii (și, implicit, pe mine) am devenit logoped și am descoperit că acest domeniu mă fascinează. Îmi doresc să fiu aproape de părinți care au parte de provocări în creșterea și educarea copiilor lor. Cred cu toată ființa mea faptul că părintele e primul și cel mai important terapeut al copilului iar într-un trio echilibrat și sănătos părinte-copil-terapeut, toată lumea are doar de câștigat. Cred în demersurile terapeutice pornite cu multă iubire acasă și în iubirea administrată ca tratament de vindecare pentru orice afecțiune (fizică, psihică, sufletească).

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here