„Cunoaşte-mă pentru abilităţile mele, nu pentru dizabilităţile mele” – Robert M. Hensel

Erau odată ca niciodată, Sus, Acasă, două sufleţele prietene care stădeau de vorbă cam aşa:

„În următoarea mea călătorie am nevoie să învăţ lecţia iubirii şi lecţia răbdării. Simt că acestea două îmi lipsesc.”

„Aş putea să te învăţ eu toate astea. Haide să pornim împreună într-o călătorie frumoasă !”

Şi astfel, cele două sufleţele, au ajuns pe Pământ. Prima, cea care are de învăţat sub forma Mamei iar cea de-a doua sub forma unui Copil Special.

Aşa arată începutul capitolului Copilul special din primul volum al seriei Logo-Armonia de Acasă.

Cred că fiecare dintre noi am venit pentru a ne împlini potenţialul şi pentru a ne manifesta lumina frumoasă.

Ştiu cât de provocator este pentru un părinte să aibă un copil special. Sunt în aceeaşi categorie. Şi, nu de puţine ori, întâlnesc părinţi care spun: “Copilul meu nu reuşeşte să facă x lucru, nu ştie asta, nu poate să facă cutare activitate”. De multe ori şi eu cad în acest păcat faţă de copiii mei. E momentul în care mă uit la copilul meu din perspectiva limitărilor lui şi nu-i mai pot vedea potenţialul, calităţile, unicitatea.

În timp, am învăţat să mă uit altfel la copilul meu, la mine şi la toată viaţa mea. Pentru că, acest fel de a vedea copilul nu se rezumă doar la copil. E şi despre mine. Atunci când, văd ceva care nu-mi place, caut imediat să spun 2 lucruri care îmi plac. Dacă observ că am un copil care îşi pierde repede atenţia, imediat îmi spun: “Da, dar e atât de creativ şi curios.” Şi îi spun asta şi copilului. În loc de “Stai cuminte, fii atent!”, prefer să spun “Îmi place cât eşti de creativ şi de curios.” Atât starea mea cât şi cea a copilului se schimbă imediat.

Toţi venim ca să strălucim şi să manifestăm fiinţa noastră. Şi, cu siguranţă, avem tot ceea ce ne trebuie pentru asta. Toate sunt lecţii în jurul nostru şi posibilităţi de învăţare şi evoluţie.

Vreau să te las cu o întrebare? Tu ce vezi atunci când te uiţi la copilul tău?

Suntem în zile de sărbătoare, aşa că vreau să îţi împărtăşesc un postcast. Găseşti o discuţie autentică şi naturală, între prieteni, dar cu numeroase lecţii de luat acasă. Poţi asculta oricând înregistrarea cu un click aici.

_________________________________________

Îţi mulţumesc pentru că ai citit acest articol! Dacă ai primit acest mesaj de la un prieten şi nu eşti încă abonat, poţi face asta cu un click aici. De asemenea, te invit să vizitezi şi site-ul cărţilor mele, cu o apăsare aici.

Previous articleCuriozitatea
Next articleJoc pentru exersarea respiraţiei
Mădălina Orian
Sunt Mădălina Orian, părinte și logoped din pasiune! Sunt mamă a doi copii minunați, care mi-au acordat încrederea lor atunci când m-au ales să le fiu părinte. Sunt părinte special, cu provocări pe partea de limbaj din partea copiilor mei. Cu toate că am absolvit profil tehnic, m-a atras întotdeauna natura subtilă a omului. Ca să-mi ajut copiii (și, implicit, pe mine) am devenit logoped și am descoperit că acest domeniu mă fascinează. Îmi doresc să fiu aproape de părinți care au parte de provocări în creșterea și educarea copiilor lor. Cred cu toată ființa mea faptul că părintele e primul și cel mai important terapeut al copilului iar într-un trio echilibrat și sănătos părinte-copil-terapeut, toată lumea are doar de câștigat. Cred în demersurile terapeutice pornite cu multă iubire acasă și în iubirea administrată ca tratament de vindecare pentru orice afecțiune (fizică, psihică, sufletească).

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here