În una din zilele trecute mi-am amintit (cu nostalgie, recunosc) faptul că atunci când eram mică petreceam mult timp făcând lucru manual. Îmi plăcea să tricotez şi să cos. Tricotam lucruri simple cum ar fi un fular pentru păpuşi sau o căciuliţă dar ştiu că aveam, mereu, pe fotoliul din camera mea două andrele şi un ghem de aţă. Aveam bucăţele mici de material, pe care le tăiam cu foarfeca în diverse forme şi croiam hăinuţe pentru păpuşi.
Căsuţa păpuşilor, unde ţineam hainele confecţionate, era în întregime realizată de mine. Într-un colţ al camerei mele, pe o păturică roşie, era căsuţa mobilată cu dulap confecționat din cutia de detergent, noptiere din cutii de chibrituri şi masă cu scaune făcute din castane şi beţe de chibrit. Umeraşele din dulapul de haine al păpuşii le confecţionasem din sârmă luată din trusa de scule a tatei. Îmi amintesc şi acum că, de multe ori, în clasele primare, în timpul orelor de la şcoală, mă gândeam ce aş mai putea adăuga la căsuţa mea, ce aş mai putea meşteri.
Beneficiile lucrului de mână
Habar nu aveam atunci că lucrul cu mâinile dezvoltă inteligenţa, atenţia, concentrarea, logica, răbdarea, motricitatea, încrederea în sine şi creativitatea. Mâinile sunt, de fapt, legătura dintre gândire şi mişcare. Dacă mişcarea braţelor, din umăr, oferă o mişcare largă, amplă, grosieră, spre degete, mişcarea devine tot mai precisă, specifică şi complexă.
Urmărind o succesiune de paşi pentru a coase sau a tricota, copilul stabileşte o secvenţialitate şi învaţă să gândească. Articulând gândirea, ne articulăm şi limbajul. Gândirea şi limbajul sunt în strânsă legătură şi dependenţă, influenţându-se reciproc permanent. Aşa cum ochi cu ochi se înlănţuie şi crează ţesătura, tot aşa, sunet după sunet înlănţuit şi urmând o ordine precisă, se realizează limbajul oral şi scris.
Ajungând la lucrurile de mare fineţe specifice tricotatului, copilul are şansa de a pătrunde în esenţa lucrurilor. În plus, toate astea se întâmplă prin voinţă proprie. Copiii adoră să meşterească, să facă lucruri! Oferind funcţii lucrurilor din jurul lor, copilul devine Creator. Pentru o păpuşă de lemn realizată cu ajutorul traforajului, copilul este dumnezeul acelei păpuşi. Asta îl va ajuta să îşi acceseze partea divină din el şi să o recunoască şi în ceilalţi.
În plus, lucrul manual este cel care dezvoltă motricitatea fină care este de mare ajutor în scriere. Dar antrenează şi voinţa. Voinţa e cea care îl va ajuta pe copil să rămână angajat în sarcini.
Traforajul și cusutul
Noi am ales două activităţi pentru exersarea lucrului de mână. Primul este un set de traforaj. Acesta are atât şabloane gata create, pe care copiii le pot decupa şi apoi colora, cât şi material pe care copiii îşi pot crea propriile şabloane. La noi, un copil a ales şabloanele gata create iar unul şi-a realizat propria jucărie din lemn. Copiii mei sunt exact aşa: unul merge după modele, celălalt nu a urmat niciodată un şablon, mereu şi-a creat propriile modele.
Al doilea set este unul de cusut. Sunt şabloane din carton, perforate, pe care copiii pot învăţa să coase. E fascinant să poţi urmări cum copilul se străduieşte să bage aţa în ac, să urmărească ce paşi are de făcut pentru a realiza modelul şi cum reuşeşte să facă noduri mici pentru ca ţesătura să nu se desfacă. Cusutul chiar i-a acaparat şi captivat pe amândoi! Setul a fost comandat de pe Atelierul de Lucru Manual.
Lucrul manual este cel care dezvoltă partea de kinestezie iar pentru cei care preferă stilul de învăţare kinestezic este o necesitate.
Concluzia este că mâinile au capacitatea de a dezvolta inteligenţa iar asta e valabil atât în cazul copiilor cât şi al adulţilor. Propun să meşterim mai des! Mici şi mari, adunați în şezători, avem ocazia de a petrece timp frumos şi cu folos împreună!
